CUPRINS

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

CAPITOLUL II Reguli privind protecţia, igiena şi securitatea în muncă

CAPITOLUL III Reguli privind respectarea principiului nediscriminării şi al înlăturării oricărei forme de încălcare a demnităţii

CAPITOLUL IV Drepturile şi obligaţiile angajatorului şi salariaţilor

CAPITOLUL V Procedura de soluţionare a cererilor sau reclamaţiilor individuale ale salariaţilor

CAPITOLUL VI Reguli concrete privind disciplina muncii

CAPITOLUL VII Abaterile disciplinare şi sancţiunile aplicabile

CAPITOLUL VIII Reguli referitoare la procedura disciplinară

CAPITOLUL IX Modalităţile de aplicare a altor dispoziţii legale sau contractuale specifice

CAPITOLUL X Evaluarea performanţelor profesionale individuale–procedură, obiective, criterii şi indicatori

CAPITOLUL XI Dispoziţii finale

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

 

Art. 1 Regulamentul intern, denumit în continuare Regulament, stabileşte dispoziţii referitoare la organizarea si disciplina muncii, în baza prevederilor Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările ulterioare, Ordonanței de Urgență nr. 57/2019 privind Codul administrativ, Legii nr. 7/2004 privind Codul de conduită al funcţionarilor publici, Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, potrivit specificului Inspectoratului Teritorial de Muncă Caraş-Severin.

Art. 2 Personalul din Inspectoratul Teritorial de Muncă Caraş-Severin are obligatia de a respecta cu stricteţe regulile generale si permanente de conduită si disciplină stabilite potrivit dispoziţiilor prezentului Regulament.

Art. 3 Regulamentul se aplica tuturor funcţionarilor publici şi personalului contractual din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Caraş – Severin, denumit în continuare inspectorat.

Art. 4 Regulamentul intern cuprinde cel puţin următoarele categorii de dispoziţii:

·         reguli privind protecţia, igiena şi securitatea în muncă în cadrul unităţii;

·         reguli privind respectarea principiului nediscriminării şi a înlăturării oricărei forme de încălcare a demnităţii;

·         drepturile şi obligaţiile angajatorului şi ale salariaţilor;

·         procedura de soluţionare a cererilor sau reclamaţiilor individuale ale salariaţilor;

·         reguli concrete privind disciplină a muncii în unitate;

·         abaterile disciplinare şi sancţiunile aplicabile;

·         reguli referitoare la procedura disciplinară, modalităţile de aplicare a altor dispoziţii legale sau contractuale specifice.

·         criteriile şi procedurile de evaluare profesională a salariaţilor.

Art. 5 Dispozitiile prezentului Regulament pot fi completate prin norme interne de serviciu, norme generale sau specifice în domeniul conduitei salariaţilor inspectoratului, proceduri de lucru în măsura în care acestea sunt necesare.

Condiţiile specifice sau speciale pentru unii salariaţi ai inspectoratului, sau pentru anumite modalităţi sau proceduri de aplicare a prezentului Regulament, vor putea face obiectul unor norme, reguli, planuri si decizii interne de serviciu.

CAPITOLUL II Reguli privind protecţia, igiena şi securitatea în muncă

 

Art. 6 Conducerea inspectoratului are obligaţia să asigure securitatea şi sănătatea salariaţilor în toate aspectele legate de muncă.

Art. 7 (1) Obligaţiile conducerii sunt cele stabilite prin Legea protecţiei muncii şi Normele generale şi specifice de protecţie a muncii, în vigoare.

(2) Realizarea efectivă a obligaţiilor prevăzute în alineatul precedent revine funcţionarilor publici şi salariaţilor cu atribuţii în organizarea şi conducerea procesului de muncă, corespunzător funcţiilor exercitate.

Art. 9 Funcţionarii publici şi salariaţii cu atribuţii în organizarea şi conducerea procesului de muncă, corespunzător funcţiilor exercitate au obligaţia :

(1) Să organizeze locurile de muncă astfel încât să garanteze securitatea şi sănătatea salariaţilor;

(2) Să organizeze controlul permanent al stării materialelor, utilajelor şi substanţelor folosite în procesul muncii, în scopul asigurării sănătăţii şi securităţii salariaţilor.

(3) Să asigure condiţiile de acordare a primului ajutor în caz de accidente de muncă, pentru crearea condiţiilor de preîntâmpinare a incendiilor, precum şi pentru evacuarea salariaţilor în situaţii speciale şi în caz de pericol iminent.

Art. 10 Conducerea inspectoratului are obligaţia să asigure accesul salariaţilor la serviciul medical de medicina a muncii, în condiţiile prevăzute de lege.

Art. 11 (1) Conducerea inspectoratului are obligaţia sa organizeze instruirea angajaţilor săi în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

(2) Instruirea se realizează conform prevederilor Normelor generale şi specifice de protecţie a muncii şi a modalităţilor specifice stabilite de către conducerea instituţiei.

(3) Instruirea prevăzută la alin. (2) se realizează obligatoriu în cazul noilor angajaţi, al celor care îşi schimbă locul de muncă sau felul muncii şi al celor care îşi reiau activitatea după o întrerupere mai mare de 6 luni. În toate aceste cazuri instruirea se efectuează înainte de începerea efectivă a activităţii.

(4) Instruirea este obligatorie şi în situaţia în care intervin modificări ale legislaţiei în domeniu.

Art. 12 Funcţionarii publici şi personalul contractual vor desfăşura activitatea în aşa fel încât să nu expună la pericole de accidentare sau îmbolnăvire profesională persoana proprie sau alţi salariaţi. In acest scop angajaţii au următoarele obligaţii:

a) să-şi însuşească şi să respecte normele şi instrucţiunile de protecţie a muncii şi măsurile de aplicare a acestora;

b) să utilizeze corect echipamentele tehnice şi celelalte mijloace utilizate în timpul lucrului;

c) să nu procedeze la deconectarea, schimbarea sau mutarea arbitrară a dispozitivelor de securitate ale echipamentelor tehnice şi ale clădirilor, precum şi să utilizeze corect aceste dispozitive;

d) să aducă la cunoştinţa conducătorului locului de muncă orice defecţiune tehnică sau altă situaţie care constituie un pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională;

e) să aducă la cunoştinţa conducătorului locului de muncă în cel mai scurt timp posibil accidentele de muncă suferite de persoana proprie sau de alţi angajaţi;

f) să oprească lucrul la apariţia unui pericol iminent de producere a unui accident şi să informeze de îndată conducătorul locului de muncă.

g) să refuze întemeiat executarea unei sarcini de muncă dacă aceasta ar pune în pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională persoana sa sau a celorlalţi participanţi la procesul de muncă;

h) să utilizeze echipamentul individual de protecţie din dotare, corespunzător scopului pentru care a fost acordat;

i) să coopereze cu conducerea instituţiei şi/sau cu persoanele cu atribuţii specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, atâta timp cât este necesar, pentru a da angajatorului posibilitatea să se asigure că toate condiţiile de muncă sunt corespunzătoare şi nu prezintă riscuri pentru securitate şi sănătate la locul său de muncă;

j) să coopereze cu conducerea instituţiei şi/sau cu persoanele cu atribuţii specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, atâta timp cât este necesar, pentru realizarea oricărei sarcini sau cerinţe impuse pentru prevenirea accidentelor şi bolilor profesionale;

k) să dea relaţii din proprie iniţiativă sau la solicitarea organelor de control şi de cercetare în domeniul protecţiei muncii.

Art. 13 Pentru a asigura securitatea la locul de munca, funcţionarii publici şi salariaţii sunt obligaţi să respecte următoarele reguli specifice:

a) este interzisă utilizarea surselor de foc deschis în arhive, birouri şi alte spaţii în care se păstrează şi/sau se utilizează materiale inflamabile şi/sau combustibile;

b) este interzis fumatul în inspectorat, personalul poate fuma doar în curtea instituției, numai în locurile special stabilite de compartimentul administrativ;

c) este interzisă păstrarea, distribuirea şi/sau vânzarea de substanţe/medicamente al caror efect pot produce dereglări comportamentale, în incinta institutiei;

d) este interzisă introducerea, distribuirea sau înlesnirea introducerii bauturilor alcoolice în institutie.

e) este interzisă consumarea băuturilor alcoolice ori prezentarea la serviciu sub influenta alcoolului;

f) în caz de pericol (incendii, avarii, calamităţi naturale, război) evacuarea personalului şi a materialelor unităţii se vor face în locurile stabilite, conform Planurilor de P.S.I.

Art. 14 Funcţionarii publici şi salariaţii nu pot fi implicaţi în nici o situaţie în costurile financiare ale măsurilor de prevenire referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă.

Art. 15 (1) Funcţionarii publici, salariaţii şi reprezentanţii lor în domeniu au dreptul să ceară conducerii inspectoratului să ia măsurile cele mai potrivite şi au dreptul să prezinte acestuia propunerile lor de măsuri pentru eliminarea sau reducerea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională.

(2) Funcţionarii publici, salariaţii şi reprezentanţii acestora cu atribuţii privind securitatea şi sănătatea în muncă nu pot fi supuşi unor prejudicii din cauza activităţii desfăşurate în scopul prevenirii accidentelor şi îmbolnăvirilor profesionale.

Art. 16(1) Funcţionarul publici sau salariatul care, în caz de pericol iminent, părăseşte locul de muncă, nu este supus la nici un prejudiciu din partea instituţiei şi este protejat împotriva oricăror consecinţe defavorabile şi injuste. Fac excepţie cazurile unor acţiuni nejustificate sau ale unor neglijenţe grave ale funcţionarului public sau ale salariatului.

(2) In caz de pericol iminent, funcţionarul public sau salariatul poate lua, în lipsa şefului ierarhic superior, măsurile care se impun pentru protejarea propriei persoane sau a altor angajaţi.

 

CAPITOLUL III Reguli privind respectarea principiului nediscriminării şi al înlăturării oricărei forme de încălcare a demnităţii

 

Art. 17(1) Inspectoratul se angajează să ofere un mediu sigur pentru toți angajații săi in ceea ce priveste discriminarea pe orice motiv și hărțuirea la locul de muncă, inclusiv hărțuire sexuală. Insituția va aplica o politică de toleranță zero pentru orice formă de hărțuire sexuală la locul de muncă, tratatand toate incidentele cu seriozitate și investigand prompt toate acuzațiile de hărțuire sexuală. Orice persoana care s-a constatat că a hărțuit sexual o altă persoană se va confrunta cu acțiuni disciplinare, ajungandu-se pana la concediere. Toate plângerile de hărțuire sexuală vor fi luate în serios și tratate cu respect și încredere. Nimeni nu va fi victimizat pentru că a făcut o astfel de plângere.

(2) Hărțuirea sexuală este o conduită nedorită de natură sexuală, care face ca o persoană să se simtă jignită, umilita și/sau intimidata. Include situații în care unei persoane i se cere să se angajeze în relații sexuale, ca o condiție a angajării persoanei respective, precum și situațiile care creează un mediu care este ostil, intimidant sau umilitor pentru destinatar. Hărțuirea sexuală poate implica unul sau mai multe incidente și pot fi acțiuni care constituie hărțuire fizica, verbală și nonverbala.

Art. 18(1) Prin discriminare bazată pe criteriul de sex se înţelege discriminarea directă şi discriminarea indirectă, hărţuirea şi hărţuirea sexuală a unei persoane de către o altă persoană la locul de muncă sau în alt loc în care aceasta îşi desfăşoară activitatea, precum şi orice tratament mai puţin favorabil cauzat de respingerea unor astfel de comportamente de către persoana respectivă ori de supunerea sa la acestea.

(2) Pentru prevenirea şi eliminarea oricăror comportamente, definite drept discriminare bazată pe criteriul de sex, inspectoratul are obligaţia să asigure egalitatea de şanse şi de tratament între angajaţi, femei şi bărbaţi, în cadrul relaţiilor de muncă de orice fel.

(3) In cazul in care un salariat este harțuit sub orice formă sau este discriminat (i se ingrădesc anumite drepturi in cadrul instituției, in comparatie cu alti salariati sau din cauza sexului) are dreptul de a formula sesizari sau reclamatii impotriva inspectoratului.

(4) In cazul in care un salariat este hartuit sub orice formă sau este discriminat de către alt salariat are dreptul de a formula sesizari sau reclamatii catre inspectorat.

(5) Mai mult, salariatul poate solicita sprijinul organizaţiei sindicale sau al reprezentanţilor salariaţilor din inspectorat pentru rezolvarea situaţiei la locul de muncă. În cazul în care această sesizare/ reclamaţie nu a fost rezolvată la nivelul inspectoratului prin mediere, angajatul are dreptul să sesizeze instituţia competentă , cât şi să introducă cerere către instanţa judecatorească, dar nu mai tarziu de un an de la data săvârşirii faptei.

(6) Inspectoratul este obligat să informeze imediat după ce a fost sesizat autoritățile publice abilitate cu aplicarea și controlul respectării legislației privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați.

(7) În vederea prevenirii, combaterii şi eliminării discriminării bazate pe criteriul de sex, definită conform art. 11 din Legea nr. 202/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, inspectoratul trebuie să aplice următoarele măsuri de prevenire şi acţiune:

a) elaborarea unei politici interne clare în domeniul raporturilor/relaţiilor de muncă care să vizeze eliminarea toleranţei la hărţuirea la locul de muncă şi măsuri antihărţuire;

b) realizarea unor proiecte, programe de instruire, acţiuni, campanii de informare, educare şi conştientizare a angajaţilor în scopul asigurării unei înţelegeri comune, asupra politicii interne privind hărţuirea la locul de muncă şi a cunoaşterii modalităţilor de raportare a unei astfel de situaţii;

c) asigurarea unor sesiuni de informare şi formare specializată în domeniul egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi pentru conducerea instituţiei şi celelalte posturi de conducere;

d) promovarea unei atitudini bazate pe respect reciproc şi bună colaborare care să genereze un comportament profesional în orice moment, inclusiv în cadrul întâlnirilor organizate în afara sediului şi în afara orelor de serviciu, precum şi în mediul on-line;

e) informarea angajaţilor privind procedura de depunere a unei plângeri de hărţuire sexuală/comportament inadecvat la locul de muncă şi cu privire la modul de soluţionare a sesizărilor/reclamaţiilor formulate de către persoanele prejudiciate prin asemenea fapte.

(8) În vederea realizării măsurii prevăzute la alin. 1 lit. a), conducerea instituţiei va colabora cu departamentele de specialitate din cadrul compartimentelor de resurse umane, economic, juridic şi cu reprezentanţii organizaţiilor sindicale, în cazul în care acestea sunt constituite la nivelul entităţii.

(9)Structura orientativă a politicii interne prevăzută la alin. (1) lit. a) va cuprinde următoarele elemente:

a) principii directoare;

b) cadrul legal;

c) scopul şi domeniul de aplicare;

d) hărţuirea la locul de muncă, cu detalierea definiţiei şi comportamentelor şi atitudinilor nedorite;

e) hărţuire sexuală, cu detalierea definiţiei şi comportamentelor şi atitudinilor nedorite;

f) măsuri preventive, cu detalierea posibilelor măsuri şi sancţiuni care pot fi aplicate în cazul hărţuirii la locul de muncă;

g) măsuri proactive, cu stabilirea rolului şi responsabilităţilor concrete atât în sarcina angajatorului, cât şi a salariaţilor;

h) reguli de confidenţialitate;

i) măsuri preliminare privind soluţionarea sesizărilor la nivelul angajatorului;

j) modalităţile de soluţionare a sesizărilor la nivelul angajatorului;

k) stabilirea concluziilor privind analiza sesizărilor şi a măsurilor dispuse la nivelul angajatorului.

(10) Principii directoare

Dacă victima nu poate aborda direct un presupus hărțuitor, se poate apropia de unul dintre cei desemnați membrii personalului responsabili pentru primirea plângerilor de hărțuire sexuală.

Atunci când o persoană desemnată primește o plângere de hărțuire sexuală, aceasta:

-înregistrează imediat datele, orele și faptele incidentului (incidentelor),

-stabileste părerile victimei cu privire la rezultatele pe care le dorește,

-se asigura că victima înțelege procedurile pentru soluționarea plângerii,

-discuta și stabileste pașii următori: fie o plângere informală, fie formală, cu privire la înțelegerea faptului că alegerea de a rezolva problema în mod informal nu împiedică victima să urmărească o plângere oficială dacă nu este mulțumit de rezultat,

-păstrează o evidență confidențială a tuturor discuțiilor,

-respectă alegerea victimei,

-se asigura că victima știe că poate depune plângerea în afara instituției prin intermediul cadrului legal relevant,

A)Dacă victima dorește să abordeze problema în mod informal, persoana desemnată :

-va da ocazia presupusului hărțuitor să răspundă la plângere,

-se va asigura că presupusul hărțuitor înțelege mecanismul de reclamații,

-va facilita discuțiile între ambele părți pentru a obține o rezoluție informală care este acceptabilă pentru reclamant sau va trimite problema la un mediator desemnat în cadrul institutiei pentru rezolvarea problemei,

- asigură păstrarea unei înregistrări confidențiale a ceea ce se întâmplă,

-se va asigura că cele de mai sus sunt efectuate rapid și în termen de 15 zile de la formularea plângerii

B)Dacă victima dorește să facă o plângere formală sau dacă mecanismul de plângere informală nu a dus la un rezultat satisfăcător pentru victimă, mecanismul formal de plângere ar trebui utilizat pentru rezolvarea situatiei.

Persoana desemnată care a primit inițial plângerea va trimite problema unui superior pentru a iniția o investigație formală.

Persoana care efectuează ancheta va:

-intervieva separat victima și presupusul hărțuitor,

-intervieva separat alti terti relevanti,

-decide dacă a avut loc sau nu incidentul de hărțuire sexuală,

-va elabora un raport în care sunt detaliate investigațiile, constatările și orice recomandări,

-va stabili dacă hărțuirea a avut loc, decide care este remediul adecvat pentru victimă și se va consulta cu victima,

-dacă nu poate stabili că hărțuirea a avut loc, ar putea să facă recomandări pentru a asigura funcționarea corespunzătoare a locului de muncă,

-ține o evidență a tuturor acțiunilor întreprinse,

-se asigura că toate înregistrările referitoare la chestiune sunt păstrate confidențial,

-se asigura că procesul se realizează cât mai rapid,

C)O persoană care a fost supusă hărțuirii sexuale poate, de asemenea, să facă o plângere în afara acestei instituții(tribunal, avocat).

(11)Sancțiuni și măsuri disciplinare:

Oricine s-a dovedit că a hărțuit sexual o altă persoană în condițiile acestei politici răspunde prin oricare dintre următoarele sancțiuni: avertisment verbal sau scris; evaluarea performanței adverse; reducerea salariilor; transfer; retrogradare; suspendare; concediere;

Natura sancțiunilor va depinde de gravitatea și întinderea hărțuirii. Potrivit se vor aplica sancțiuni de descurajare pentru a se asigura că incidentele de hărțuire sexuală nu sunt tratate cu indiferenta. Anumite cazuri grave, inclusiv violența fizică, vor duce la demiterea imediată a hărțuitorului.

(12)Implementarea acestei politici:

Inspectoratul se va asigura că această politică este larg răspândită tuturor persoanelor relevante. Toți angajații noi trebuie să fie instruiți cu privire la conținutul acestei politici ca parte a inducerii lor în instituție.

Este responsabilitatea fiecărui inspector șef să se asigure că toți angajații săi sunt conștienți de politică.

12)Monitorizare si evaluare:

Inspectoratul recunoaște importanța monitorizării acestei politici de hărțuire sexuală.

Inspectorul șef și cei responsabili pentru tratarea cazurilor de hărțuire sexuală vor prezenta un raport privind respectarea acestei politici, inclusiv numărul incidentelor, modul în care acestea au fost tratate și orice alte cazuri si recomandările făcute. Acest lucru se va face anual. În urma acestui raport, inspectoratul va evalua eficacitatea acestei politici și va face orice modificări necesare.

Inspectoratul aduce la cunostinta salariatilor ca trebuie sa se respecte reciproc, sa colaboreze intre ei, aceștia sunt informati că pot depune plangeri daca se afla in situatia unei hărțuiri, a unui comortament neadecvat la locul de munca si cu privire la modul de solutionare a situatiilor respective.

Art. 19 (1) În cadrul relaţiilor de serviciu/muncă funcţionează principiul egalităţii de tratament față de toţi salariaţii şi angajatorii.

(2) Orice discriminare directa sau indirecta fata de un salariat, bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, varsta, apartenenţa nationala, rasa, culoare, etnie, religie, opţiune politica, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţa ori activitate sindicala, este interzisă.

(3) Constituie discriminare directa actele şi faptele de excludere, deosebire, restrictie sau preferinta, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la alin. (2), care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrangerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării drepturilor prevăzute în legislaţia muncii.

(4) Constituie discriminare indirecta actele şi faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin. (2), dar care produc efectele unei discriminări directe.

Art. 20 (1) Orice salariat care prestează o muncă beneficiază de condiţii de munca adecvate activităţii desfăşurate, de protecţie socială, de securitate şi sănătate în munca, precum şi de respectarea demnităţii şi a conştiinţei sale, fără nici o discriminare.

(2) Tuturor salariaţilor care prestează o munca le sunt recunoscute dreptul la plata egala pentru munca egala, dreptul la negocieri colective, dreptul la protecţia datelor cu caracter personal, precum şi dreptul la protecţie impotriva concedierilor nelegale.

Art. 21 Este interzisă orice discriminare între functionarii publici pe criterii politice, de apartenenţa sindicala, convingeri religioase, etnice, de sex, orientare sexuală, stare materială, origine socială sau de orice alta asemenea natura.

Art. 22(1) Reprezentanţii inspectoratului care anunţă ocuparea unui post prin material publicitar şi/sau mesaj publicitar, oricare ar fi mijlocul de comunicare ce face posibil transferul informatiei, au obligaţia, potrivit principiului egalităţii între cetăţeni, al excluderii privilegiilor şi discriminarii, de a asigura liberul acces la toate etapele procesului de angajare tuturor persoanelor, fără nici o deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, naţionalitate, etnie, limba, religie, categorie socială sau apartenenţa la o categorie defavorizată, varsta, sex sau orientare sexuală, respectiv de convingerile candidaţilor, cu excepţia situaţiilor expres prevăzute de lege.

(2) Autorii materialului publicitar şi/sau mesajului publicitar au obligaţia de a nu difuza materiale publicitare şi/sau mesaje publicitare ce conţin anunţuri privind ocuparea unui post, oricare ar fi mijlocul de comunicare ce face posibil transferul informatiei, dacă acestea restrang participarea persoanelor interesate.

 

CAPITOLUL IV. Drepturile şi obligaţiile inspectoratului şi salariaţilor

 Art. 23 Inspectoratul are obligaţia să adopte măsurile necesare,(protecţia maternităţii) astfel încât:

1. Să prevină expunerea salariatelor la riscuri ce le pot afecta sănătatea şi securitatea;

2. În baza recomandării medicului de familie, salariata gravidă care nu poate îndeplini durata normală de muncă din motive de sănătate, a sa sau a fătului său, are dreptul la reducerea cu o pătrime a duratei normale de muncă, cu menţinerea veniturilor salariale, suportate integral din fondul de salarii al Inspectoratului, potrivit reglementărilor legale privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

3. Inspectoratul are obligaţia de a acorda salariatelor gravide dispensă pentru consultaţii prenatale, în cazul în care investigaţiile se pot efectua numai în timpul programului de lucru, fără diminuarea drepturilor salariale.

4.Pentru protecţia sănătăţii lor şi a copilului lor, după naştere, salariatele au obligaţia de a efectua minimum 42 de zile de concediu postnatal în cadrul concediului pentru lăuzie stabilit prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare.

(1) Inspectoratul are obligaţia să acorde salariatelor care alăptează, în cursul programului de lucru, două pauze pentru alăptare de câte o oră fiecare. În aceste pauze se include şi timpul necesar deplasării dus-întors de la locul în care se găseşte copilul.

(2) La cererea mamei, pauzele pentru alăptare vor fi înlocuite cu reducerea duratei normale a timpului său de muncă cu două ore zilnic.

(3) Pauzele şi reducerea duratei normale a timpului de muncă, acordate pentru alăptare, se includ în timpul de muncă şi nu diminuează veniturile salariale şi sunt suportate integral din fondul de salarii al Inspectoratului.

5.(1) Este interzis Inspectoratului să dispună încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu în cazul:

a) salariatei gravide, din motive care au legătură directă cu starea sa;

b) salariatei care se află în concediul de risc maternal;

c) salariatei care se află în concediul de maternitate;

d) salariatei care se află în concediul pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, în vârstă de până la 3 ani;

e) salariatei care se află în concediul pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap, în vârstă de până la 18 ani.

(2) Interdicţia prevăzută la alin. (1) lit. b)-e) se extinde o singură dată cu până la 6 luni, după revenirea salariatei în unitate.

(3) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazul ce rezultă din desfiinţarea postului ocupat de salariată, a reorganizării în condiţiile legii.

(4) Prevederile alin. (1) lit. d) şi e) şi ale alin. (2) şi (3) se aplică în mod corespunzător şi salariaţilor bărbaţi aflaţi în situaţiile respective.

6. (1) Salariatele prevăzute la pct. 5.(1) ale căror raporturi de muncă sau raporturi de serviciu au încetat din motive pe care le consideră ca fiind legate de starea lor, au dreptul să conteste decizia Inspectoratului la instanţa judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia, conform legii.

(2) Acţiunea în justiţie a salariatei prevăzute la alin. (1) este scutită de taxa judiciară de timbru şi de timbru judiciar.

7.În cazul în care o salariată contestă o decizie a Inspectoratului, sarcina probei revine acestuia, el fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare.

8. (1) Dacă inspectoratul a încetat raportul de muncă sau de serviciu cu o salariată prevăzută la art. pct. 5.(1) are obligaţia ca, în termen de 10 zile de la data comunicării acestei decizii în scris către salariată, să transmită o copie a acestui document reprezentanţilor salariaţilor din unitate, ori, după caz, Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.

(2) Copia deciziei se însoţeşte de copiile documentelor justificative pentru măsura luată.

 

Drepturile şi obligaţiile conducerii inspectoratului.

Art. 24(1) Conducerea inspectoratului are datoria sa ia toate masurile pentru asigurarea conditiilor corespunzatoare desfasurarii activitatii institutiei.

(2)Conducerea inspectoratului asigură buna organizare a întregii activitati, pentru buna gospodarire a fondurilor materiale si banesti, în care sens stabileste normele de disciplina a muncii, obligatiile salariatilor, precum si raspunderea acestora pentru încalcarea atributiilor de serviciu.

Art. 25 (1) Conducerea inspectoratului are, în principal, următoarele drepturi:

a) să stabilească organizarea şi funcţionarea unităţii;

b) să stabilească numarul de posturi pentru fiecare compartiment;

c) să stabilească atributiile fiecarui compartiment;

d) să stabilească măsurile necesare pentru realizarea obiectivelor inspectoratului, precum şi aplicarea dispoziţiilor inspectorului general de stat şi ale inspectorilor generali de stat adjuncţi;

e) organizeaza timpul de munca în raport de specific, de necesitati, de asigurarea functionalitatii si de respectarea duratei timpului legal de lucru si de odihna;

f) să dispună măsuri pentru respectarea legislaţiei în vigoare privind resursele umane;

g) să stabilească atribuţiile corespunzătoare pentru fiecare funcţionar public şi salariat, în condiţiile legii;

h) aprobă sau propune, după caz, încadrarea, promovarea, sancţionarea, suspendarea şi eliberarea din funcţie a personalului din cadrul Inspectoratului;

i) evaluează performanţele profesionale individuale ale funcţionarilor publici şi personalului contractual;

j) coordonează programele de pregătire şi perfecţionare profesională a salariaţilor din Inspectorat;

k) aprobă programarea, efectuarea şi reprogramarea concediilor de odihnă;

l) asigură elaborarea la termen a proiectului de buget de venituri şi cheltuieli, pe care îl transmite spre aprobare Inspecţiei Muncii;

m) asigură execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli aprobat în conformitate cu reglementările în vigoare;

n) organizează şi coordonează controlul financiar preventiv în Inspectorat;

o) coordonează auditul intern organizat la nivelul Inspectoratului;

p) verifică şi ia măsuri pentru respectarea Regulamentului intern de către personalul din inspectorat;

q) să stabilească, potrivit legii, răspunderea materială a functionarilor publici pentru recuperarea pagubelor pe care aceştia le-au produs Inspectoratului;

r) sa dea dispoziţii cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalităţii lor;

s) sa exercite controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu.

ş) să constate săvârşirea abaterilor disciplinare şi să aplice sancţiunile corespunzătoare, potrivit legii şi prezentului Regulament intern.

(2) Conducerii inspectoratului în revin următoarele obligaţii:

a) sa informeze salariaţii asupra condiţiilor de munca, asupra elementelor care privesc desfăşurarea relaţiilor de muncă și de serviciu, dreptul la formare şi perfecţionare profesională, durata concediului de odihnă, condiţiile de acordarea preavizului şi durata acestuia, data plăţii salariului şi metoda de plată a salariului, modalitatea de efectuare a orelor suplimentare şi compensarea acestora, contibuţii suplimentare la pensia facultativă, ROF şi RI;

b) să asigure spatiul si dotarile necesare desfasurarii activitatii pentru fiecare salariat în parte.

c) să asigure folosirea rationala a fortei de munca, mentinerea numarului de salariati la nivelul strict necesar realizarii sarcinilor;

d) să asigure condiţii normale de muncă şi igienă, de natură să le ocrotească sănătatea şi integritatea fizică şi psihică a angajaţilor;

e) să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege;

f) sa plătească toate contribuţiile şi impozitele aflate în sarcina sa, precum şi să rețină şi să

vireze contribuţiile şi impozitele datorate de salariaţi, în condiţiile legii;

g) să urmărească ridicarea calificarii profesionale a salariatilor, promovarea lor în raport cu pregatirea si rezultatele obtinute;

h) sa se consulte cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor în privința deciziilor susceptibile sa afecteze substanţial drepturile şi interesele acestora;

i) să examineze observatiile critice, sugestiile si propunerile de măsuri formulate de salariații institutiei;

j) sa asigure confidenţialitatea datelor cu caracter personal ale salariaţilor;

k) să asigure protecţia funcţionarului public împotriva ameninţărilor, violenţelor, faptelor de ultraj cărora le-ar putea fi victimă în exercitarea funcţiei publice sau în legătură cu aceasta. Pentru garantarea acestui drept, autoritatea sau instituţia publică va solicita sprijinul organelor abilitate, potrivit legii.

l) să îl despăgubească pe funcţionarul public în situaţia în care acesta a suferit, din culpa autorităţii sau a instituţiei publice, un prejudiciu material în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu.

Drepturile şi îndatoririle funcţionarilor publici şi personalului contractual.

Art. 26 (1) Salariatul are, în principal, următoarele drepturi:

a) dreptul la salarizare pentru munca depusa;

b) dreptul la repaus zilnic şi săptămânal;

c) dreptul la concediu de odihna anual;

d) dreptul la egalitate de sanse şi de tratament;

e) dreptul la demnitate în munca;

f) dreptul la securitate şi sănătate în munca;

g) dreptul la acces la formarea profesională;

h) dreptul la informare şi consultare;

i) dreptul de a lua parte la determinarea şi ameliorarea condiţiilor de munca şi a mediului de munca;

j) dreptul la protecţie în caz de concediere;

k) dreptul la negociere colectivă şi individuală;

l) dreptul de a participa la acţiuni colective;

m) dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat.

Art. 27 (1) Salariaţii inspectoratului teritorial de muncă au obligaţia de a respecta ordinea si disciplina la locul de munca, de a îndeplini toate sarcinile de serviciu ce le revin conform raportului de munca si dispozitiilor organelor de conducere.

(2) Salariaţii au, în principal, următoarele obligaţii:

a) obligaţia de a realiza norma de munca sau, după caz, de a îndeplini atribuţiile ce îi revin conform fisei postului;

b) obligaţia de a respecta disciplina muncii;

c) obligaţia de a respecta prevederile cuprinse în Regulamentul intern, Regulamentul propriu de organizare si functionare precum şi în contractul individual de munca;

d) obligaţia de fidelitate fata de inspectorat în executarea atribuţiilor de serviciu;

e) obligaţia de a respecta măsurile de securitate şi sănătate a muncii în unitate;

f) obligaţia de a respecta secretul de serviciu.

Art. 28 Dreptul la opinie al funcţionarilor publici este garantat.

Art. 29 Funcţionarul public are dreptul de a fi informat cu privire la deciziile care se iau în aplicarea Statutului funcţionarilor publici şi care îl vizează în mod direct.

Art. 30 (1) Dreptul de asociere sindicală este garantat funcţionarilor publici, cu excepţia funcţionarilor publici de conducere.

(2) Funcţionarii publici pot, în mod liber, să înfiinţeze organizaţii sindicale, să adere la ele şi să exercite orice mandat în cadrul acestora.

(3) Funcţionarii publici se pot asocia în organizaţii profesionale sau în alte organizaţii având ca scop reprezentarea intereselor proprii, promovarea pregătirii profesionale şi protejarea statutului lor.

Art. 31 Funcţionarilor publici le este recunoscut dreptul la grevă, în condiţiile legii, cu respectarea principiului continuităţii şi celerităţii serviciului public.

Art. 32 (1) Pentru activitatea desfăşurată, funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporuri şi suplimente, în condiţiile legii.

(2) Funcţionarii publici beneficiază de prime şi alte drepturi salariale, în condiţiile legii.

(3) Salarizarea funcţionarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcţionarii publici.

Art. 33 (1) Funcţionarii publici au dreptul de a-şi perfecţiona în mod continuu pregătirea profesională, în condiţiile legii.

(2) Pe perioada în care funcţionarii publici urmează forme de perfecţionare profesională, beneficiază de drepturile salariale cuvenite, în condiţiile legii.

Art. 34 (1) Durata normală a timpului de lucru pentru funcţionarii publici este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână.

(2) Pentru orele lucrate din dispoziţia conducătorului instituţiei publice peste durata normală a timpului de lucru sau în zilele de sărbători legale ori declarate zile nelucrătoare funcţionarii publici de execuţie şi şoferii au dreptul la recuperare în termen de 60 de zile. Şefii de serviciu/compartiment gestionează situaţiile privind activitatea în afara programului normal de lucru şi transmit saptămânal Compartimentului Resurse Umane, lista salariaţilor care, în termenul de mai sus vor beneficia de timp liber corespunzător, model anexa 1. În baza solicitării scrise, avizate de şeful de serviciu/compartiment, confirmată de Compartimentul Resurse Umane şi aprobată de inspectorul şef, salariaţii beneficiază de recuperare.

Art. 35 Funcţionarii publici, pot fi aleşi sau numiţi într-o funcţie de demnitate publică, în condiţiile legii.

Art. 36 Funcţionarii publici au dreptul, în condiţiile legii, la concediu de odihnă, la concedii medicale şi la alte concedii.

Art. 37 În perioada concediilor de boală, a concediilor de maternitate şi a celor pentru creşterea şi îngrijirea copiilor, raporturile de serviciu nu pot înceta şi nu pot fi modificate decât din iniţiativa funcţionarului public în cauză.

Art. 38 Funcţionarilor publici li se poate aproba, în mod excepţional, pentru motive de sănătate, schimbarea compartimentului în care îşi desfăşoară activitatea. Schimbarea se poate face pe o funcţie publică corespunzătoare, dacă funcţionarul public în cauză este apt profesional să îndeplinească noile atribuţii care îi revin.

Art. 39 Funcţionarii publici beneficiază de asistenţă medicală, proteze şi medicamente, în condiţiile legii.

Art. 40 Funcţionarii publici beneficiază de pensii, precum şi de celelalte drepturi de asigurări sociale de stat, potrivit legii.

Art. 41 Funcţionarii publici beneficiază în exercitarea atribuţiilor lor de protecţia legii.

Art.42(1) Funcţionarii publici au obligaţia să îşi îndeplinească cu profesionalism, imparţialitate şi în conformitate cu legea îndatoririle de serviciu şi să se abţină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului funcţionarilor publici.

(2) Funcţionarii publici de conducere sunt obligaţi să sprijine propunerile şi iniţiativele motivate ale personalului din subordine, în vederea îmbunătăţirii activităţii autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi a calităţii serviciilor publice oferite cetăţenilor.

(3) Funcţionarii publici au îndatorirea de a respecta normele de conduită profesională şi civică prevăzute de lege.

Art. 43 (1) Funcţionarii publici au obligaţia ca, în exercitarea atribuţiilor ce le revin, să se abţină de la exprimarea sau manifestarea publică a convingerilor şi preferinţelor lor politice, să nu favorizeze vreun partid politic şi să nu participe la activităţi politice în timpul programului de lucru.

(2) Funcţionarilor publici le este interzis să facă parte din organele de conducere ale partidelor politice.

Art. 44 (1) Funcţionarul public este obligat să se conformeze dispoziţiilor primite de la superiorii ierarhici.

(2) Funcţionarul public are dreptul să refuze, în scris şi motivat, îndeplinirea dispoziţiilor primite de la superiorul ierarhic, dacă le consideră ilegale. Dacă cel care a emis dispoziţia o formulează în scris, funcţionarul public este obligat să o execute, cu excepţia cazului în care aceasta este vădit ilegală. Funcţionarul public are îndatorirea să aducă la cunoştinţă superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispoziţia, astfel de situaţii.

Art. 45 Funcţionarii publici au obligaţia să păstreze secretul de stat, secretul de serviciu, precum şi confidenţialitatea în legătură cu faptele, informaţiile sau documentele de care iau cunoştinţă în exercitarea funcţiei publice, în condiţiile legii, cu excepţia informaţiilor de interes public.

Art. 46 (1) Funcţionarilor publici le este interzis să solicite sau să accepte, direct sau indirect, pentru ei sau pentru alţii, în considerarea funcţiei lor publice, daruri sau alte avantaje.

(2) La numirea într-o funcţie publică, precum şi la încetarea raportului de serviciu, funcţionarii publici sunt obligaţi să prezinte, în condiţiile legii, conducătorului autorităţii sau instituţiei publice declaraţia de avere și declarația de interese. Declaraţia de avere se actualizează anual, potrivit legii.

Art. 47 (1) Funcţionarii publici au obligaţia de a rezolva, în termenele stabilite de către superiorii ierarhici, lucrările repartizate.

(2) Funcţionarilor publici le este interzis să primească direct cereri a căror rezolvare intră în competenţa lor sau să discute direct cu petenţii, cu excepţia celor cărora le sunt stabilite asemenea atribuţii, precum şi să intervină pentru soluţionarea acestor cereri.

Art. 48 (1) Funcţionarii publici sunt obligaţi să urmeze forme de perfecţionare profesională, organizate de Institutul Naţional de Administraţie sau alte instituţii abilitate potrivit legii, conform planului anual de perfectionare profesională, aprobat de Inspecția Muncii a căror durată cumulată este de minimum 5 zile pe an.

(2) Funcţionarii publici care urmează programe de formare specializată în administraţia publică, cu o durată mai mare de 90 de zile, organizate de Institutul Naţional de Administraţie sau de alte instituţii similare din străinătate, finanţate din bugetul de stat sau local, sunt obligaţi să se angajeze în scris că vor lucra în administraţia publică cel puţin 5 ani de la terminarea programelor.

(3) În cazul nerespectării angajamentului, funcţionarii publici sunt obligaţi să restituie instituţiei sau autorităţii publice contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru perfecţionare, calculate în condiţiile legii.

Art. 49 Funcţionarii publici au obligaţia să respecte întocmai regimul juridic al conflictului de interese şi al incompatibilităţilor, stabilite potrivit legii.

Art. 50 Funcţionarii publici şi personalul contractual, încadrat în baza prevederilor <LLNK 12003 53 10 201 0 17>Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările ulterioare, din cadrul inspectoratului, au obligaţia să respecte normele de conduita profesională stabilite în prezentul regulament, potrivit dispoziţiilor legale, după cum urmează :

(1) Relaţiile cu mijloacele de informare în masa se asigura de către persoanele desemnate în acest sens de conducătorul instituţiei publice, în condiţiile legii.

9. Conduita în cadrul relaţiilor internaţionale

(1) Funcţionarii publici şi personalul contractual care reprezintă inspectoratul şi/ sau Inspecţia Muncii în cadrul unor organizaţii internaţionale, instituţii de învăţământ, conferinţe, seminarii şi alte activităţi cu caracter internaţional au obligaţia sa promoveze o imagine favorabilă tarii şi instituţiei publice pe care o reprezintă.

(2) În relaţiile cu reprezentanţii altor state, funcţionarilor publici şi personalului contractual le este interzis sa exprime opinii personale privind aspecte naţionale sau dispute internaţionale.

(3) În deplasarile externe, funcţionarii publici şi personalul contractual sunt obligaţi sa aibă o conduita corespunzătoare regulilor de protocol şi le este interzisă încălcarea legilor şi obiceiurilor tării gazda.

(3) Se interzice funcţionarilor publici de conducere să favorizeze sau să defavorizeze accesul ori promovarea în funcţia publică pe criterii discriminatorii, de rudenie, afinitate sau alte criterii neconforme cu principiile care guvernează conduita profesională a funcţionarilor publici şi a personalului contractual, după cum urmează:

a) suprematia Constituţiei şi a legii, principiu conform căruia functionarii publici au îndatorirea de a respecta Constituţia şi legile tarii;

b) prioritatea interesului public, principiu conform căruia functionarii publici şi personalul contractual au îndatorirea de a considera interesul public mai presus decât interesul personal, în exercitarea funcţiei;

c) asigurarea egalităţii de tratament a cetăţenilor în fata autorităţilor şi instituţiilor publice, principiu conform căruia functionarii publici şi personalul contractual au îndatorirea de a aplica acelaşi regim juridic în situaţii identice sau similare;

d) profesionalismul, principiu conform căruia salariaţii au obligaţia de a îndeplini atribuţiile de serviciu cu responsabilitate, competenta, eficienta, corectitudine şi conştiinciozitate;

e) imparţialitatea şi independenta, principiu conform căruia salariaţii sunt obligaţi sa aibă o atitudine obiectivă, neutra fata de orice interes politic, economic, religios sau de alta natura, în exercitarea funcţiei publice;

f) imparţialitatea şi nediscriminarea - principiu conform căruia salariaţii sunt obligaţi sa aibă o atitudine obiectivă, neutra fata de orice interes politic, economic, religios sau de alta natura, în exercitarea atribuţiilor funcţiei;

g) integritatea morala, principiu conform căruia salariaţiilor le este interzis sa solicite sau sa accepte, direct ori indirect, pentru ei sau pentru alţii, vreun avantaj ori beneficiu moral sa material în considerarea funcţiei pe care o deţin sau sa abuzeze în vreun fel de aceasta funcţie;

h) libertatea gandirii şi a exprimarii, principiu conform căruia salariaţii pot sa-şi exprime şi sa-şi fundamenteze opiniile, cu respectarea ordinii de drept şi a bunelor moravuri;

i) cinstea şi corectitudinea, principiu conform căruia în exercitarea funcţiei şi în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu salariaţii trebuie sa fie de buna-credinţa şi să acţioneze pentru îndeplinirea conformă a atribuţiilor de serviciu;

j) deschiderea şi transparenta, principiu conform căruia activităţile desfăşurate de functionarii publici şi angajaţii contractuali în exercitarea funcţilor lor sunt publice şi pot fi supuse monitorizarii cetăţenilor.

14. Limitarea participării la achiziţii, concesionari sau închirieri

(1) Orice funcţionar public sau angajat contractual poate achizitiona un bun aflat în proprietatea privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, supus vânzării în condiţiile legii, cu excepţia următoarelor cazuri:

a) când a luat cunostinta, în cursul sau ca urmare a îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, despre valoarea ori calitatea bunurilor care urmează sa fie vândute;

b) când a participat, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, la organizarea vânzării bunului respectiv;

c) când poate influenta operaţiunile de vânzare sau când a obţinut informaţii la care persoanele interesate de cumpărarea bunului nu au avut acces.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplica în mod corespunzător şi în cazul concesionarii sau închirierii unui bun aflat în proprietatea publica ori privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale.

(3) Funcţionarilor publici le este interzisă furnizarea informaţiilor referitoare la bunurile proprietate publica sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, supuse operaţiunilor de vânzare, concesionare sau închiriere, în alte condiţii decât cele prevăzute de lege.

(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplica în mod corespunzător şi în cazul realizării tranzacţiilor prin interpus sau în situaţia conflictului de interese.

 

CAPITOLUL V Procedura de soluţionare a cererilor sau reclamaţiilor individuale ale salariaţilor

 

Art. 51 Orice funcţionar public sau angajat contractual al inspectoratului poate înainta conducerii inspectoratului cereri sau reclamaţii individuale, cu privire la raporturile de serviciu sau de muncă.

Art. 52 Inspectorul şef stabileşte modul de soluţionare al cererii sau reclamaţiei, având în vedere :

-      obiectul cererii sau reclamaţiei;

-      complexitatea soluţionării cererii sau reclamaţiei;

-      durata necesară soluţionării, gradul de urgenţă;

-      alţi factori pe care îi implică soluţionarea cererii sau reclamaţiei salariatului.

Art. 53 Inspectorul şef dispune modalitatea şi termenul de soluţionare a cererii sau reclamaţiei individuale. Termenul de răspuns este de maximum 30 de zile calendaristice.

Art. 54 (1) Angajaţii au dreptul ca în cazul în care se considera discriminati după criteriul de sex sa formuleze sesizări/reclamaţii către conducerea inspectoratului sau impotriva ei, dacă acesta este direct implicat, şi sa solicite sprijinul organizaţiei sindicale sau al reprezentanţilor salariaţilor(Comisiei paritare) din inspectorat pentru rezolvarea situaţiei la locul de munca.

(2) În cazul în care aceasta sesizare/reclamaţie nu a fost rezolvată la nivelul inspectoratului, prin mediere, persoana angajata care prezintă elemente de fapt ce conduc la prezumţia existenţei unei discriminări directe sau indirecte după criteriul de sex în domeniul muncii, în baza prevederilor prezentului regulament, are dreptul sa transmită sesizarea/reclamaţia atât autorităţilor publice abilitate cu aplicarea şi controlul aplicării legislaţiei privind egalitatea de sanse şi tratament între femei şi bărbaţi, cât şi să introducă cerere către instanta judecătorească competenta, în termenele prevăzute de lege.

CAPITOLUL VI Reguli concrete privind disciplina muncii

Art. 55 Durata timpului de lucru este de 8 ore efectiv pe zi si 40 ore pe saptamâna si este valabila pentru tot personalul inspectoratului teritorial de muncă indiferent de functia ocupată.

Art. 56 (1) Programul de lucru este de luni până vineri, de luni până joi, între ora 8⁰⁰ și 16³⁰, iar vineri de la 8,⁰⁰ la 14⁰⁰.

(2) Pe perioade determinate, respectând limitele si procedurile impuse de legislatie, programul de lucru poate fi modificat în functie de necesitati, cu aprobarea inspectorului şef.

Art. 57 Orele suplimentare pot fi efectuate în cazurile si conditiile prevazute de legislatia în vigoare- vezi art. 34.

Art. 58 Conducerile compartimentelor au obligatia de a înfiinta evidenta prezentei personalului la serviciu, pe baza unor condici în care salariatii vor semna la prezentare si la plecare.

În condica de prezenta se vor nota întârzierile, concediile de odihnă, concediile pentru incapacitate temporară de muncă si lipsurile de la program cu specificarea daca acestea sunt sau nu motivate.

În cazul în care întârzierea sau absenta s-a datorat unei situatii neprevazute sau a unor motive independente de voinţa angajatului (boala, accident, etc.) salariatul are obligatia de a informa în maxim doua zile lucratoare pe seful compartimentului/serviciului. Documentele justificative(certificate de concediu medical, etc) se depun până în data de 30 a lunii în curs.

Art. 59 (1) Situaţia prezentei la serviciu se întocmeste de catre personalul cu atributii în acest sens și se transmite Compartimentului Resurse Umane până la 30/31 a lunii în curs.

(2) După depunerea la Compartimentul Resurse Umane, situatia prezentei poate fi modificata numai cu aprobarea scrisa si motivata a conducatorului care a vizat-o.

(3) Înscrierile de date false în condica de prezenta, constituie o abatere grava si va fi sanctionata conform prevederilor prezentului regulament.

Art. 60 Organizarea serviciului de permanenţă pe inspectorat se stabileste prin decizie a inspectorului şef. Programarea serviciului de permanență se efectuează lunar, pentru compartimentele relații de muncă și securitate și sănătate în muncă, cu avizul şefilor de serviciu, respectiv șeful Serviciului Economic, Resurse Umane, Administrativ și Informatică pentru șoferii desemnați, după care se aprobă de inspectorul şef.

Orele efectuate în scopul asigurării permanenței pe institutie în conditiile legii se compeseaza prin acordare de timp liber corespunzator conform prevederilor legii, în termen de 60 de zile de la efectuare- vezi art. 34

Art. 61 (1) Personalul inspectoratului poate fi învoit să lipsească în interes personal de la serviciu un număr de ore din cursul unei zile sau o zi întreaga (8 ore) pe baza solicitării scrise, avizată de şeful de compartiment/serviciu şi aprobat de Inspectorul şef sau înlocuitorul acestuia.

(2) Solicitarea scrisă va cuprinde menţiunea că angajatul pleacă în interes personal, data, durata şi ora când începe învoirea.

Art. 62 Conducerea inspectoratului poate acorda, potrivit legii, concedii fără plată la cererea celor interesati, pentru perioade stabilite de comun acord, conform legislaţiei specifice.

Art. 63 (1) Programarea concediilor de odihna se face la sfârsitul fiecarui an pentru anul viitor. Propunerile de programare a concediilor se fac de conducerea fiecarui compartiment si se aproba de Inspectorul şef.

Ordinea concediilor va fi stabilita esalonat în tot cursul anului, tinându-se seama de buna desfasurare a activitatii dar si de interesele angajatilor.

(2) Zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează sunt:1 şi 2 ianuarie; 24 ianuarie, Vinerea Mare(ultima zi de vineri înaintea Paștelui), prima şi a doua zi de Paşti; 1 mai; 1 iunie; prima şi a doua zi de Rusalii; 15 august(Adormirea Maicii Domnului); 30 noiembrie (Sfântul Apostol Andrei cel Întâi chemat, Ocrotitorul României); 1 decembrie; prima şi a doua zi de Crăciun; 2 zile pentru fiecare dintre cele 3 sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creştine, pentru persoanele aparţinând acestora, pe baza solicitării scrise a salariaților la care se atașează dovada apartinând cultului religios de care aparține.

(3) Salariații care nu aparțin cultului creștin ortodox, zilele libere pentru Vinerea Mare, prima și a dopua zi de Paști, prima și a doua zi de Rusalii se acordă în funcție de data la care sunt celebrate de acel cult, pe baza solicitării scrise a salariaților în cauză, urmând ca, pe baza unui program stabilit de inspectorul șef, cu avizul Comisiei paritare, să fie recuperate zilele libere suplimentare.

Art. 64 Compartimentul Resurse Umane tine evidenta întârzierilor, învoirilor, a concediilor de boala, de studii si fară plată si separat a concediilor de odihnă și a orelor suplimentare/ de recuperare .

Art. 65 (1) Accesul în sediul institutiei a salariatilor se face în baza legitimatiei vizată la zi.

(2) Ieşirea salariatilor din instituţie în timpul programului de lucru, este permisă astfel:

- funcţionarii publici de conducere, pe baza legitimatiei de serviciu;

-ceilalti funcţionari publici şi personalul contractual, pe baza ordinelor de deplasare/serviciu sau a biletelor de voie;

-persoanele care efectueaza deplasări în interes de serviciu, pe baza ordinului de deplasare/serviciu.

(3) La iesirea din institutie, biletele de voie se predau la conducătorul compartimentului /serviciului, acesta având obligatia sa le pastreze pâna la terminarea programului si să înregistreze pe ele ora reîntoarcerii angajatului, dupa care le va preda Compartimentului Resurse Umane.

Art. 66 Primirea cetatenilor pentru depunerea de cereri, reclamatii, sesizari, propuneri, precum si pentru audiente, se face potrivit procedurii operaționele aprobată pentru Compartimentul Comunicare şi Relatii cu Publicul.

Art. 67 Conducerea fiecarui compartiment va organiza controlul zilnic, la sfârsitul programului, a modului în care angajatii respecta obligatiile pe care le au în ceea ce priveste închiderea ferestrelor, încuierea birourilor, dulapurilor si fişetelor, oprirea din funcţiune a echipamentelor tehnice, precum si stingerea luminilor şi a surselor de foc deschis, dacă e cazul, etc.

 

CAPITOLUL VII Abaterile disciplinare şi sancţiunile aplicabile

 Art. 68 Abaterea disciplinară este o fapta în legătura cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, Regulamentul intern, contractul individual de munca sau ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.

Art. 69 Savârsirea de către angajaţii contractuali a următoarelor fapte constituie abateri disciplinare si se sanctioneaza potrivit dispozitiilor prezentului regulament :

a) lipsa nemotivata de la serviciu;

b) întârzierea de la serviciu;

c) îndeplinirea neglijenta a atributiilor de serviciu;

d) desfașurarea de activitati personale sau altele decât cele stabilite prin fisa postului în timpul orelor de program;

e) solicitarea sau primirea de cadouri în scopul îndeplinirii sau neândeplinirii unor atributii de serviciu, al furnizarii unor informatii sau facilitarii unor servicii care sa dauneze activitatii institutiei;

f) corespondenta cu alte institutii în nume propriu;

g) efectuarea de convorbiri telefonice personale, cu exceptia cazurilor de urgență;

h) comunicarea unor informatii cu caracter confidential;

i) încalcarea regulilor de igiena si securitatea muncii;

j) să introducă, să distribuie, să faciliteze introducerea sau distribuirea în unitate a bauturilor alcoolice, pentru a fi consumate la locul de munca;

k) intrarea sau după caz rămânerea în unitate sub influenta bauturilor alcoolice;

l) parasirea institutiei în timpul orelor de program fara ordin de serviciu/deplasare sau aprobarea sefilor ierarhici;

m) executarea în timpul serviciului de lucrari străine de interesul serviciului;

n) împiedicarea, în orice mod, a altor lucrători de a-si executa în mod normal în timpul programului îndatoririle de serviciu.

Art. 70 Funcţionarii publici răspund, potrivit legii, de îndeplinirea atribuţiilor ce le revin din funcţia publică pe care o deţin, precum şi a atribuţiilor ce le sunt delegate.

Art. 71 Încălcarea de către functionarii publici, cu vinovăţie, a îndatoririlor de serviciu atrage răspunderea disciplinară, contravenţională, civilă sau penală, după caz.

Art.72(1) Încălcarea cu vinovăţie de către functionarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcţiei publice pe care o deţin, a normelor de conduita profesională şi civică prevăzute de lege, a regulamentului intern constituie abatere disciplinară şi atrage răspunderea disciplinară a acestora.

(2) Constituie abateri disciplinare următoarele fapte:

a) întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor;

b) neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor;

c) absente nemotivate de la serviciu;

d) nerespectarea în mod repetat a programului de lucru;

e) intervenţiile sau stăruinţele pentru soluţionarea unor cereri în afara cadrului legal;

f) nerespectarea secretului profesional sau a confidenţialităţii lucrărilor cu acest caracter;

g) manifestări care aduc atingere prestigiului autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea;

h) desfăşurarea în timpul programului de lucru a unor activităţi cu caracter politic;

i) refuzul de a îndeplini atribuţiile de serviciu;

j) încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilităţi, conflicte de interese şi interdicţii stabilite prin lege pentru functionarii publici;

k) stabilirea de către functionarii publici de execuţie de relaţii directe cu petentii în vederea soluţionării cererilor acestora;

l) corespondenta cu alte institutii în nume propriu;

m) efectuarea de convorbiri telefonice personale, cu exceptia cazurilor de urgenta

n) încalcarea regulilor de igiena si securitatea muncii;

o) sa introduca, sa distribuie, sa faciliteze introducerea sau distribuirea în unitate a bauturilor alcoolice, pentru a fi consumate la locul de munca;

p) intrarea sau dupa caz rămânerea în unitate sub influenta bauturilor alcoolice;

q) parasirea institutiei în timpul orelor de program fara ordin de serviciu sau aprobarea sefilor ierarhici;

r) executarea în timpul serviciului de lucrări străine de interesul serviciului;

s) împiedicarea, în orice mod, a altor lucrători de a-și executa în mod normal în timpul programului îndatoririle de serviciu.

Art.73. Furtul, bătaia, refuzul de a se supune aplicării controlului privind consumarea de alcool sau de medicamente care pot produce dereglari comportamentale, constituie abateri deosebit de grave.

Art. 74 (1)Sancţiunile disciplinare care pot fi aplicate în cazul în care angajatul contractual săvârşeşte o abatere disciplinară sunt:

a) avertismentul scris;

b) suspendarea contractului individual de munca pentru o perioada ce nu poate depăşi 10 zile lucrătoare;

c) retrogradarea din funcţie, cu acordarea salariului corespunzător funcţiei în care s-a dispus retrogradarea, pentru o durata ce nu poate depăşi 60 de zile;

d) reducerea salariului de baza pe o durata de 1-3 luni cu 5-10%;

e) reducerea salariului de baza şi/sau, după caz, şi a indemnizaţiei de conducere pe o perioada de 1-3 luni cu 5-10%;

f) desfacerea disciplinară a contractului individual de munca.

(2) Sancţiunea disciplinară aplicabilă angajatului contractual se stabileşte în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârşite de salariat, avându-se în vedere împrejurările în care fapta a fost săvârşită, gradul de vinovăţie a salariatului, consecinţele abaterii disciplinare, comportarea generală în serviciu a salariatului şi eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.

(3) Pentru aceeaşi abatere disciplinară se poate aplica numai o singura sancţiune.

(4) Amenzile disciplinare sunt interzise.

Art. 75 (1) Sancţiunile disciplinare care pot fi aplicate în cazul în care funcţionarul public săvârşeşte o abatere disciplinară sunt:

a) mustrare scrisă;

b) diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioada de pana la 3 luni;

c) suspendarea dreptului de avansare în treptele de salarizare sau, după caz, de promovare în funcţia publica pe o perioada de la 1 la 3 ani;

d) trecerea într-o funcţie publica inferioară pe o perioada de pana la un an, cu diminuarea corespunzătoare a salariului;

e) destituirea din funcţia publica.

(2) La individualizarea sancţiunii disciplinare aplicabilă funcţionarului public se va tine seama de cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, gradul de vinovăţie şi consecinţele abaterii, comportarea generală în timpul serviciului a funcţionarului public, precum şi de existenta în antecedentele acestuia a altor sancţiuni disciplinare care nu au fost radiate în condiţiile prezentei legi.

(3) Sancţiunile disciplinare prevăzute la prezentul articol se radiază de drept, după cum urmează:

a) în termen de 6 luni de la aplicare, sancţiunea disciplinară prevăzută la alin. (1) lit. a);

b) în termen de un an de la expirarea termenului pentru care au fost aplicate, sancţiunile disciplinare prevăzute la alin. (1) lit. b)-d);

c) în termen de 7 ani de la aplicare, sancţiunea prevăzută la alin. (1) lit. e).

(4) Radierea sancţiunilor disciplinare prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) se constată prin act administrativ al conducatorului autorităţii sau instituţiei publice.

 

CAPITOLUL VIII Reguli referitoare la procedura disciplinară

 Art. 76 (1) Inspectorul şef dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, prin Comisisa de disciplină, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară.

Art. 77 (1) Sub sancţiunea nulităţii absolute, nici o măsură, cu excepţia celei prevăzute la art. 74 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.

(2) În vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de Comisia de disciplină, numită să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi locul intrevederii.

(3) Neprezentarea salariatului la convocarea facuta în condiţiile prevăzute la alin. (2) fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului sa dispună sancţionarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.

(4) În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul sa formuleze şi sa susţină toate apărările în favoarea sa şi sa ofere comisiei toate probele şi motivatiile pe care le considera necesare, precum şi dreptul sa fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului, dacă este membru.

Art. 78 (1) Inspectorul şef dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în forma scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunostinta despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei.

(2) Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost incalcate de salariat;

c) motivele pentru care au fost inlaturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 77 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;

d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplica;

e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată;

f) instanta competenta la care sancţiunea poate fi contestată.

(3) Decizia de sancţionare se comunica salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii şi produce efecte de la data comunicării.

(4) Comunicarea se preda personal salariatului, cu semnatura de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau resedinta comunicată de acesta.

(5) Decizia de sancţionare poate fi contestată de salariat la instanţele judecătoreşti competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării.

Art. 79 (1) Sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 75 alin. (1) lit. a) se poate aplica direct de către conducătorul instituţiei publice, la propunerea conducatorului compartimentului în care funcţionează cel în cauza.

(2) Sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 75 alin. (1) lit. b)-e) se aplica de conducătorul instituţiei publice, la propunerea comisiei de disciplina.

(3) Sancţiunile disciplinare nu pot fi aplicate decât după cercetarea prealabilă a faptei săvârşite şi după audierea funcţionarului public. Audierea funcţionarului public trebuie consemnată în scris, sub sancţiunea nulităţii. Refuzul funcţionarului public de a se prezenta la audieri sau de a semna o declaraţie privitoare la abaterile disciplinare care i se imputa se consemnează într-un proces-verbal.

(4) Sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 75 se aplica în termen de cel mult 6 luni de la data săvârşirii abaterilor.

Art. 80 (1) În cadrul inspectoratului se constituie comisia de disciplină, în funcţie de numărul funcţionarilor publici.

(2) Comisia de disciplina cercetează faptele sesizate ca abateri disciplinare şi propune sancţiunea aplicabilă funcţionarului public.

(3) Modul de constituire a comisiei de disciplină, componenţa, atribuţiile, modul de sesizare şi procedura de lucru a acesteia sunt cele stabilite prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.

Art. 81 Funcţionarul public nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a dispoziţiei de sancţionare.

Art. 82 (1) Încălcarea dispoziţiilor prezentului regulament referitoare la codul de conduită atrage răspunderea disciplinară a funcţionarilor publici şi a personalului contractual, în condiţiile legii.

(2) Comisia de disciplină are competenţa de a cerceta încălcarea prevederilor prezentului regulament referitoare la codul de conduită şi de a propune aplicarea sancţiunilor disciplinare, în condiţiile legii.

(3) În cazurile în care faptele săvârşite întrunesc elementele constitutive ale unor infracţiuni, vor fi sesizate organele de urmărire penală competente, în condiţiile legii.

(4) Functionarii publici şi personalul contractual răspund potrivit legii în cazurile în care, prin faptele săvârşite cu încălcarea normelor de conduita profesională, creează prejudicii persoanelor fizice sau juridice.

 

CAPITOLUL IX Modalităţile de aplicare a altor dispoziţii legale sau contractuale specifice

Art. 83 (1) Răspunderea contravenţională a funcţionarului public se angajează în cazul în care acesta a săvârşit o contravenţie în timpul şi în legătură cu sarcinile de serviciu.

(2) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii funcţionarul public se poate adresa cu plângere la Judecătoria Reşiţa.

Art. 84 Răspunderea civilă a funcţionarului public se angajează:

a) pentru pagubele produse cu vinovăţie patrimoniului inspectoratului;

b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;

c) pentru daunele plătite de inspectorat, în calitate de comitent, unor terţe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.

Art. 85 (1) Repararea pagubelor aduse inspectoratului în situaţiile prevăzute la art. 84 lit. a) şi b) se dispune prin emiterea de către Inspectorul şef a unei decizii de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situaţia prevăzută la lit. c) a aceluiaşi articol, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile.

(2) Împotriva deciziei de imputare funcţionarul public în cauză se poate adresa instanţei de contencios administrativ.

(3) Dreptul inspectorului şef de a emite decizia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.

Art. 86 (1) Răspunderea funcţionarului public pentru infracţiunile săvârşite în timpul serviciului sau în legătură cu atribuţiile funcţiei publice pe care o ocupă se angajează potrivit legii penale.

(2) În cazul în care s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru săvârşirea unei infracţiuni de natura celor prevăzute în Legea privind statutul funcţionarului public, Inspectorul şef va dispune suspendarea funcţionarului public din funcţia publică pe care o deţine.

(3) Dacă se dispune scoaterea de sub urmărire penală ori încetarea urmăririi penale, precum şi în cazul în care instanţa judecătorească dispune achitarea sau încetarea procesului penal, suspendarea din funcţia publică încetează, iar funcţionarul public respectiv va fi reintegrat în funcţia publică deţinută anterior şi îi vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare.

(4) În situaţia în care nu sunt întrunite condiţiile pentru angajarea răspunderii penale, iar fapta funcţionarului public poate fi considerată abatere disciplinară, va fi sesizată comisia de disciplină competentă.

Art. 87 (1) Inspectoratul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.

(2) În cazul în care inspectoratul refuză să îl despăgubească pe salariat, acesta se poate adresa cu plângere instanţelor judecătoreşti competente.

(3) Dacă inspectoratul a plătit despăgubirea îşi va recupera suma aferentă de la salariatul vinovat de producerea pagubei, în condiţiile art. 84 şi următoarele.

Art. 88 (1) Salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse Inspectoratului din vina şi în legătură cu munca lor.

(2) Salariaţii nu răspund de pagubele provocate de forţa majoră, de alte cauze neprevăzute şi care nu puteau fi înlăturate şi nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.

Art. 89. (1) Când paguba a fost produsă de mai mulţi salariaţi, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabileşte în raport cu măsura în care a contribuit la producerea ei.

(2) Dacă măsura în care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinată, răspunderea fiecăruia se stabileşte proporţional cu salariul său net de la data constatării pagubei şi, atunci când este cazul, în funcţie de timpul efectiv lucrat.

Art. 90. (1) Salariatul care a încasat de la angajator o suma nedatorată este obligat sa o restituie.

(2) Daca salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau si care nu mai pot fi restituite în natura sau daca acestuia i s-au prestat servicii la care nu era îndreptatit, este obligat sa suporte contravaloarea lor. Contravaloarea bunurilor sau serviciilor în cauză se stabileste potrivit valorii acestora de la data platii.

Art. 91. (1) Suma stabilita pentru acoperirea daunelor se reţine în rate lunare din drepturile salariale care se cuvin persoanei în cauză din partea Inspectoratului.

(2) Ratele nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar net, fără a putea depăşi, împreuna cu celelalte reţineri pe care le-ar avea cel în cauză, jumătate din salariul respectiv.

Art. 92. (1) În cazul în care raporturile de serviciu/de munca încetează înainte ca salariatul sa fi despăgubit inspectoratul şi cel în cauză se încadrează la un alt angajator ori devine functionar public, reţinerile din salariu se fac de către noul angajator sau noua institutie ori autoritate publică, după caz, pe baza titlului executoriu transmis în acest scop de catre angajatorul păgubit.

(2) Daca persoana în cauza nu s-a încadrat în muncă la un alt angajator, în temeiul unui contract individual de muncă ori ca funcţionar public, acoperirea daunei se va face prin urmărirea bunurilor sale, în condiţiile Codului de procedură civilă.

Art. 93. În cazul în care acoperirea prejudiciului prin reţineri lunare din salariu nu se poate face într-un termen de maximum 3 ani de la data la care s-a efectuat prima rată de reţineri, angajatorul se poate adresa executorului judecătoresc în condiţiile Codului de procedură civilă.

Art. 94 Salariatii care îsi îndeplinesc la timp si în bune conditii atributiile si sarcinile ce le revin si au o conduita ireprosabila, pot fi recompensati în conditiile prevazute de lege.

CAPITOLUL X. Evaluarea performanţelor profesionale – procedură, obiective, criterii şi indicatori .

Art. 95. Activitatea profesionala a salariatilor se apreciaza anual cu calificative:foarte bine, bine, satisfacator si nesatisfăcător.

Art. 96. Stabilirea criteriilor şi a metodologiei de evaluare a performanţelor profesionale individuale anuale ale personalului contractual se desfăşoară anual conform Hotărârii nr. 1336/28.10.2022.

Art. 97. Evaluarea performanţelor profesionale ale funcţionarilor publici din cadrul inspectoratului este stabilită prin Hotărârea Guvernului nr.611/2008 privind cariera funcţionarilor publici cu modificările şi completările ulterioare și Procedura operațională privind evaluarea performanțelor profesionale PO 02-10.

Art. 98. Prin evaluarea performanţelor profesionale ale salariaţilor se stabilesc obiective individuale exprimate prin indicatori de performanţă specifici fiecărui compartiment şi recomandările pentru cursurile de perfectionare profesională.

 

CAPITOLUL XI Dispoziţii finale

Art. 99. Prezentul regulament se completează, în mod corespunzător cu prevederile ce rezultă din actele normative în vigoare din acest domeniu, specifice funcţionarilor publici şi personalului contractual.

Art. 100. Regulamentul intern a fost aprobat cu decizia inspectorului șef nr. 22/2023, intră în vigoare la 02.05.2023 şi va fi adus la cunoştinţă fiecarui salariat prin e-mail şi prelucrat cu salariaţii prin grija conducătorilor de compartimente/servicii.